Relatia arhitectului cu orasul este indispensabila

Arh. Serban Tiganas, Presedintele Ordinului Arhitectilor din Romania, vorbeste intr-un interviu acordat site-ului  www.constructionnews.ro,  despre rolul arhitectului in schimbarea la fata a arhitecturii urbane romanesti.

Reporter: Cum vedeti relatia arhitectului cu orasul?

Arh. Serban Tiganas: Orasul este facut din arhitectura, oameni si relatii, interactiuni. Atunci cand toate acestea nu sunt acordate, cand dilutia e prea mare sau din contra, presiunile sunt sufocante, starea de oras, calitatea de oras nu este atinsa sau se pierde prin dezagregare. Relatia arhitectului cu orasul e diversa, depinzand de arhitect si de oras. Sunt arhitecti care simt orasul, care stiu sa isi aseze constructiile noi cu sens peste straturile deja acumulate sau care intuiesc o directie pentru viitor, dar sunt si arhitecti care lucreaza in oras in formule ultraliberale, de tip tot ceea ce nu este interzis este permis... sau chiar fortand limitele permisului, acolo unde acesta este vag sau unde se pot casca brese spre derogare. La fel si orasele: sunt dintre ele care au o constiinta si un discernamant al valorilor acumulate din care sunt constituite, macar in anumite zone si sunt orase care nu mizeaza pe arhitectura sub presiunea obsesiilor de tot felul: obsesiile edilitare, obsesiile de dezvoltare, obsesiile festiviste, cele ale intrarii in istorie cu orice pret, dar nu cu pretul valorilor profunde, durabile. Relatia arhitectului cu orasul este indispensabila, inevitabila omniprezenta, dar se exprima printr-o negociere in care arhitectul se afla la mijloc, discutand cu clientul si cu orasul in acelasi timp. Cel mai interesant e cand clientul e orasul insusi, dar atunci, paradoxal, orasul nu recurge la arhitect de cele mai multe ori, din nesabuinta specifica noilor detinatori de putere si in consecinta, pentru cele mai importante situatii, cele care marcheaza spatiul public, orasul nu are relatii cu arhitectul.

Reporter:Este posibila o schimbare la fata a orasului romanesc in urmatorii ani?

Arh. Serban Tiganas: Pana la schimbarea la fata e necesara schimbarea in profunzime. Pielea e doar expresia sanatatii interioare. Asta insemna schimbarea oamenilor, relatiilor si arhitecturii. Credeti ca se poate asa ceva in anii urmatori? Eu cred ca da, dar nu vorbim de ani ci de zeci de ani. Bineinteles ca schimbarile sunt continue, se produc si acum, dar pana la a ajunge la alte dominante vizibile, la schimbarea de caracter, drumul e lung si complex si nu am constatat optiuni ferme ale edililor sau ale societatii in acest sens. Cred ca orasele romanesti nu se vor schimba la fata toate si deodata. Cred ca pasii vor fi foarte diferiti, de la caz la caz si mai ales acolo unde se „aliniaza astrele” in mod benefic, adica acolo unde, revenind la intrebarea anterioara, arhitectul va avea o relatie buna cu orasul.

Reporter: Care este de fapt rolul arhitectului?

Arh. Serban Tiganas: Intrebarea aceasta e foarte importanta, dar m-as fi bucurat daca nu ar fi fost pusa, sa se stie foarte bine, peste tot in profunzimile mediilor sociale care este rolul arhitectului. Societatile evoluate stiu exact care e rolul arhitectului. Romanii nu stiu. Multi care stiu incearca sa diminueze acest rol, ca sa poata opera in voie spre profitabilitatea afacerilor cu spatii construite. Rolul arhitectului este acela de a realiza la fiecare edificare un echiibru creativ intre tot ceea ce conteaza pentru spatiul construit si peisajul cu care interfereaza. Arhitectul este coordonatorul  calitatii arhitecturii, care se face in procese complexe in care multitudinea elementelor trebuie concertata. Arhitectul mai este, sau ar trebui sa fie si garantul competentei acestei coordonari sub o viziune coerenta. E chiar atat de greu de inteles ca nu e suficient sa luam un betisor in mana si sa ne asezam pe podiumul din fata orchestrei in care fiecare instrumentist isi stie si instrumentul si partitura, pentru ca ceea ce se va canta sa fie coerent si armonios? Nici asta nu se poate explica in cateva randuri, daca in calitate de cititorii nu suntem educati sa intelegem arhitectura ca o parte fundamentala a vietii, a calitatii ei.

M A N I F E S T

      Dorim să ne poziţionăm şi să ne justificăm acţiunile şi demersurile noastre prin chiar ideile şi modul de gândire care au dus la coagularea şi apariţia acestui grup.

     Consideram ca este necesară schimbarea percepţiei pe care o are societatea faţă de aceasta breaslă şi faţă de arhitectură în general. Lipsa unei minime educaţii estetice şi vizuale în sistemul de învaţământ românesc , lipsa arhitectului ca om de cultură în spaţiul public, tratarea acestei meserii de către marea majoritate a arhitecţilor strict ca un business aducător de venituri materiale... toate acestea au dus la o anulare a rolului arhitectului în viaţa socială, culturală şi administrativă a cetaţii, la transformarea lui într-un personaj exclusiv birocratic - “cel de care ai nevoie doar pentru autorizaţia de construire”. În percepţia generală a societăţii el este o verigă necesară doar pentru a obţine o hârtie, în rest inutilă ... întocmirea unui proiect este doar un alt sistem care îi stoarce de bani şi îi opreşte prea mult timp din avântul lor investiţional ; şi atunci de ce ar plăti mai mult când exact la fel arată formularul de autorizaţie indiferent la ce arhitect ar merge?
      Arhitectura este o noţiune abstractă; pentru unii există valoare doar în patrimoniu dată de vechime şi de grija cu care s-a lucrat atunci... cum nu suntem în stare să reproducem aceste valori, ne ramane non-valoarea actuală... căci nimic de valoare nu se propune în loc. Până când nu vom veni cu alternative, până când nu le vom arăta ca se poate construi şi altfel, până când nu vom demonstra că ne merităm locul în randul elitelor culturale , până când nu ne vom educa viitorii beneficiari … nu vom fi trataţi asa cum ne inchipuim noi ca merităm şi proiectul de arhitectură nu va fi privit ca un act de creaţie şi nici remunerat ca atare.
       Nu v-aţi pus niciodată problema de ce în oraşul nostru munca unui designer este privită având un statut mai elevat decât cea a unui arhitect şi implicit remunerată mai bine ? (şi nu au nici un “ordin” , organizaţie sau lege care să le apere interesele)... pentru că în mentalul colectiv un proiect de amenajare interioară necesită mai multa imaginaţie şi creativitate decât obţinerea unei autorizaţii de construire.
      Da, probabil suntem tineri şi naivi, probabil unul...doua...zece evenimente culturale nu vor schimba prea multe în jurul nostru, dar este un inceput necesar, este singura cale pe care o vedem şi singurul model care ar putea funcţiona.
Toate celelalte căi au dat gres : cea legislativă de impunere a unui tarif minim a fost incercată in perioada 2003-2004 şi a trebuit anulată datorită legii liberei concurenţe; instanţa morala la care apelezi când e vorba de preţurile de dumping este cel puţin “infantilă” in mediul concurenţial actual.
      Am ajuns la concluzia că ne ramâne doar calea demonstrării valorii arhitecturii de calitate şi insinuarea prin orice mediu posibil în mintea celui de pe stradă că arhitectura este o artă şi dacă vrei întradevăr un lucru de calitate acesta vine cu o valoare intrinsecă pe care un proiect de 3euro/mp nu ţi-o poate oferi. … sau trecând în alt registru atunci când îţi alegi arhitectura casei să ai grijă să nu te alegi cu o “manea”.

Vernisaj a_ta 2010 la Oradea

Va invitam la expozitia anualei timisorene de arhitectura pana la 15 aprilie 2011 la Galeria de Arte Vizuale de pe str. Republicii nr.15.