miercuri, 6 aprilie 2011

M A N I F E S T

      Dorim să ne poziţionăm şi să ne justificăm acţiunile şi demersurile noastre prin chiar ideile şi modul de gândire care au dus la coagularea şi apariţia acestui grup.
     Consideram ca este necesară schimbarea percepţiei pe care o are societatea faţă de aceasta breaslă şi faţă de arhitectură în general. Lipsa unei minime educaţii estetice şi vizuale în sistemul de învaţământ românesc , lipsa arhitectului ca om de cultură în spaţiul public, tratarea acestei meserii de către marea majoritate a arhitecţilor strict ca un business aducător de venituri materiale... toate acestea au dus la o anulare a rolului arhitectului în viaţa socială, culturală şi administrativă a cetaţii, la transformarea lui într-un personaj exclusiv birocratic - “cel de care ai nevoie doar pentru autorizaţia de construire”. În percepţia generală a societăţii el este o verigă necesară doar pentru a obţine o hârtie, în rest inutilă ... întocmirea unui proiect este doar un alt sistem care îi stoarce de bani şi îi opreşte prea mult timp din avântul lor investiţional ; şi atunci de ce ar plăti mai mult când exact la fel arată formularul de autorizaţie indiferent la ce arhitect ar merge?
      Arhitectura este o noţiune abstract
ă; pentru unii există valoare doar în patrimoniu dată de vechime şi de grija cu care s-a lucrat atunci... cum nu suntem în stare să reproducem aceste valori, ne ramane non-valoarea actuală... căci nimic de valoare nu se propune în loc. Până când nu vom veni cu alternative, până când nu le vom arăta ca se poate construi şi altfel, până când nu vom demonstra că ne merităm locul în randul elitelor culturale , până când nu ne vom educa viitorii beneficiari … nu vom fi trataţi asa cum ne inchipuim noi ca merităm şi proiectul de arhitectură nu va fi privit ca un act de creaţie şi nici remunerat ca atare.
       Nu v-aţi pus niciodată
problema de ce în oraşul nostru munca unui designer este privită având un statut mai elevat decât cea a unui arhitect şi implicit remunerată mai bine ? (şi nu au nici un “ordin” , organizaţie sau lege care să le apere interesele)... pentru că în mentalul colectiv un proiect de amenajare interioară necesită mai multa imaginaţie şi creativitate decât obţinerea unei autorizaţii de construire.
      Da, probabil suntem tineri
şi naivi, probabil unul...doua...zece evenimente culturale nu vor schimba prea multe în jurul nostru, dar este un inceput necesar, este singura cale pe care o vedem şi singurul model care ar putea funcţiona.
Toate celelalte căi au dat gres : cea legislativă
de impunere a unui tarif minim a fost incercată in perioada 2003-2004 şi a trebuit anulată datorită legii liberei concurenţe; instanţa morala la care apelezi când e vorba de preţurile de dumping este cel puţin “infantilă” in mediul concurenţial actual.
      Am ajuns la concluzia c
ă ne ramâne doar calea demonstrării valorii arhitecturii de calitate şi insinuarea prin orice mediu posibil în mintea celui de pe stradă că arhitectura este o artă şi dacă vrei întradevăr un lucru de calitate acesta vine cu o valoare intrinsecă pe care un proiect de 3euro/mp nu ţi-o poate oferi. … sau trecând în alt registru atunci când îţi alegi arhitectura casei să ai grijă să nu te alegi cu o “manea”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu