Arh. Serban Tiganas, Presedintele Ordinului Arhitectilor din Romania, vorbeste intr-un interviu acordat site-ului www.constructionnews.ro, despre rolul arhitectului in schimbarea la fata a arhitecturii urbane romanesti.
Reporter: Cum vedeti relatia arhitectului cu orasul?
Arh. Serban Tiganas: Orasul este facut din arhitectura, oameni si relatii, interactiuni. Atunci cand toate acestea nu sunt acordate, cand dilutia e prea mare sau din contra, presiunile sunt sufocante, starea de oras, calitatea de oras nu este atinsa sau se pierde prin dezagregare. Relatia arhitectului cu orasul e diversa, depinzand de arhitect si de oras. Sunt arhitecti care simt orasul, care stiu sa isi aseze constructiile noi cu sens peste straturile deja acumulate sau care intuiesc o directie pentru viitor, dar sunt si arhitecti care lucreaza in oras in formule ultraliberale, de tip tot ceea ce nu este interzis este permis... sau chiar fortand limitele permisului, acolo unde acesta este vag sau unde se pot casca brese spre derogare. La fel si orasele: sunt dintre ele care au o constiinta si un discernamant al valorilor acumulate din care sunt constituite, macar in anumite zone si sunt orase care nu mizeaza pe arhitectura sub presiunea obsesiilor de tot felul: obsesiile edilitare, obsesiile de dezvoltare, obsesiile festiviste, cele ale intrarii in istorie cu orice pret, dar nu cu pretul valorilor profunde, durabile. Relatia arhitectului cu orasul este indispensabila, inevitabila omniprezenta, dar se exprima printr-o negociere in care arhitectul se afla la mijloc, discutand cu clientul si cu orasul in acelasi timp. Cel mai interesant e cand clientul e orasul insusi, dar atunci, paradoxal, orasul nu recurge la arhitect de cele mai multe ori, din nesabuinta specifica noilor detinatori de putere si in consecinta, pentru cele mai importante situatii, cele care marcheaza spatiul public, orasul nu are relatii cu arhitectul.
Reporter:Este posibila o schimbare la fata a orasului romanesc in urmatorii ani?
Arh. Serban Tiganas: Pana la schimbarea la fata e necesara schimbarea in profunzime. Pielea e doar expresia sanatatii interioare. Asta insemna schimbarea oamenilor, relatiilor si arhitecturii. Credeti ca se poate asa ceva in anii urmatori? Eu cred ca da, dar nu vorbim de ani ci de zeci de ani. Bineinteles ca schimbarile sunt continue, se produc si acum, dar pana la a ajunge la alte dominante vizibile, la schimbarea de caracter, drumul e lung si complex si nu am constatat optiuni ferme ale edililor sau ale societatii in acest sens. Cred ca orasele romanesti nu se vor schimba la fata toate si deodata. Cred ca pasii vor fi foarte diferiti, de la caz la caz si mai ales acolo unde se „aliniaza astrele” in mod benefic, adica acolo unde, revenind la intrebarea anterioara, arhitectul va avea o relatie buna cu orasul.
Reporter: Care este de fapt rolul arhitectului?
Arh. Serban Tiganas: Intrebarea aceasta e foarte importanta, dar m-as fi bucurat daca nu ar fi fost pusa, sa se stie foarte bine, peste tot in profunzimile mediilor sociale care este rolul arhitectului. Societatile evoluate stiu exact care e rolul arhitectului. Romanii nu stiu. Multi care stiu incearca sa diminueze acest rol, ca sa poata opera in voie spre profitabilitatea afacerilor cu spatii construite. Rolul arhitectului este acela de a realiza la fiecare edificare un echiibru creativ intre tot ceea ce conteaza pentru spatiul construit si peisajul cu care interfereaza. Arhitectul este coordonatorul calitatii arhitecturii, care se face in procese complexe in care multitudinea elementelor trebuie concertata. Arhitectul mai este, sau ar trebui sa fie si garantul competentei acestei coordonari sub o viziune coerenta. E chiar atat de greu de inteles ca nu e suficient sa luam un betisor in mana si sa ne asezam pe podiumul din fata orchestrei in care fiecare instrumentist isi stie si instrumentul si partitura, pentru ca ceea ce se va canta sa fie coerent si armonios? Nici asta nu se poate explica in cateva randuri, daca in calitate de cititorii nu suntem educati sa intelegem arhitectura ca o parte fundamentala a vietii, a calitatii ei.
Reporter: Ce va caracteriza arhitectura anului 2011?
Arh. Serban Tiganas: Care arhitectura? Cea romaneasca, cea americana sau cea chineza? Nu vor fi la fel. Nici cea publica si cea privata nu sunt si nu vor fi la fel. Pot sa ma gandesc ca arhitectura anului 2011 este deja inceputa, iar cea care incepe in 2011 se va termina in anii urmatori, dar toate vor fi mai cumpatate. Intreaga comunitate a arhitectilor si a industriei constructiilor, pentru ca e o industrie fundamentala, vorbeste de o noua forma de inteligenta a cladirilor, bazata pe economia de energie, dar nu numai. In urmatorii mai multi ani cea mai mare parte a constructiilor existente vor fi reabilitate pentru a raspunde cerintelor de confort si economie de energie recente. Sunt si vor aparea legi noi, stimulente si obligativitati, solutii tehnice si economice. Patrimoniul construit va fi regandit. Arhitectura noua va fi cu adevarat noua in sensul performantelor care i se vor solicita. Greu de spus cat de bine va raspunde arhitectura romaneasca la aceste cerinte de calitate, dat fiind retardul general in care ne aflam. Un pas inainte este inevitabil, dar cat de ferm, cat de mare? Raspunsul depinde si de arhitecti, dar foarte foarte mult de clientii lor, publici si privati.
sursa :
http://www.constructionnews.ro/articol/Relatia-arhitectului-cu-orasul-este-indispensabila_06518.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu