Scopul principal al campaniei este recuperarea identității culturale a orașului vechi , păstrarea și transmiterea acestei moșteniri generațiilor viitoare.
Pe lângă aspectul păstrării patrimoniului ca factor de identitate, originalitate și specific local al unei comunități, el este o premisă pentru dezvoltarea turismului cultural, o resursă importantă a dezvoltarii durabile a orașelor.
Zona centrala a orașului Oradea cuprinde un numar de 77 de monumente de arhitectură din diferite epoci . Pe lângă acestea sunt multe alte clădiri , cu arhitecți și meșteri anonimi , cu istorii pierdute, dar care intregesc și dau coerență ansamblului. Fiecare dintre ele contribuie la farmecul și armonia imaginii unitare prin proporții, detalii, materiale, culori , texturi.
Intervențiile necontrolate, chiar și de detaliu, ce continuă și în prezent, riscă sa compromita «imaginea poetică a ansamblului orașului istoric».
Dintr-o lipsă totală de informații despre istoria și arhitectura acestui oraș, despre regulile de reabilitare a unei case vechi, din lipsa reglementarilor și a controlului lor, fondul construit se degradează continuu . Reabilitarea termică este cel mai distructiv proces ; in 10 ani s-a distrus mai mult decat in ultimul secol .
Se rad și se pierd decorațiuni originale a căror tehnică este aproape pierdută.
Se folosesc :
- tencuieli de la supermaket , improprii pentru casele vechi care au nevoi speciale ;
- vopsele in culori neon ce agresează retina;
- termopane din plastic in locul tâmplariilor originale atent lucrate pe vremea cand oameni "aveau timp pentru detalii";
- porți din fier forjat in locul celor masive de lemn in timp ce dispar feronerii vechi Art Nouveau ;
- firme kitch intr-o ramă obligatorie secession dar care nu are nimic de-a face cu respectabilul stil.
Se impune perfecționarea instrumentarului de consultanță, control și de ocrotire a clădirilor din zona centrului istoric , prioritare fiind urmatoarele direcții:
- folosirea în cazul fiecarei activități de restaurare a unor tehnici de lucru și materiale de construcții tradiționale și păstrarea materialelor originale în cea mai mare măsură posibilă;
- tratarea adecvată a fațadelor mergând de la păstrarea și restaurarea tencuielilor și a tâmplăriilor tradiționale, până la elemente de reclamă reținute și proiectate în funcție de specificitatea fațadei;
- păstrarea peisajului acoperișurilor tradiționale, cu volumetria, structura șarpantei și detaliile (materiale, culori).
Cel mai important aspect pe care trebuie să-l conștientizam cu toții (cetăteni, administratie, proiectanți) este că patrimoniul construit nu ne aparține ci este o prețioasă moștenire de la înaintași , iar nouă doar ne-a venit rândul lor sa îi purtăm de grijă.
Pe lângă aspectul păstrării patrimoniului ca factor de identitate, originalitate și specific local al unei comunități, el este o premisă pentru dezvoltarea turismului cultural, o resursă importantă a dezvoltarii durabile a orașelor.
Zona centrala a orașului Oradea cuprinde un numar de 77 de monumente de arhitectură din diferite epoci . Pe lângă acestea sunt multe alte clădiri , cu arhitecți și meșteri anonimi , cu istorii pierdute, dar care intregesc și dau coerență ansamblului. Fiecare dintre ele contribuie la farmecul și armonia imaginii unitare prin proporții, detalii, materiale, culori , texturi.
Intervențiile necontrolate, chiar și de detaliu, ce continuă și în prezent, riscă sa compromita «imaginea poetică a ansamblului orașului istoric».
Dintr-o lipsă totală de informații despre istoria și arhitectura acestui oraș, despre regulile de reabilitare a unei case vechi, din lipsa reglementarilor și a controlului lor, fondul construit se degradează continuu . Reabilitarea termică este cel mai distructiv proces ; in 10 ani s-a distrus mai mult decat in ultimul secol .
Se rad și se pierd decorațiuni originale a căror tehnică este aproape pierdută.
Se folosesc :
- tencuieli de la supermaket , improprii pentru casele vechi care au nevoi speciale ;
- vopsele in culori neon ce agresează retina;
- termopane din plastic in locul tâmplariilor originale atent lucrate pe vremea cand oameni "aveau timp pentru detalii";
- porți din fier forjat in locul celor masive de lemn in timp ce dispar feronerii vechi Art Nouveau ;
- firme kitch intr-o ramă obligatorie secession dar care nu are nimic de-a face cu respectabilul stil.
Se impune perfecționarea instrumentarului de consultanță, control și de ocrotire a clădirilor din zona centrului istoric , prioritare fiind urmatoarele direcții:
- folosirea în cazul fiecarei activități de restaurare a unor tehnici de lucru și materiale de construcții tradiționale și păstrarea materialelor originale în cea mai mare măsură posibilă;
- tratarea adecvată a fațadelor mergând de la păstrarea și restaurarea tencuielilor și a tâmplăriilor tradiționale, până la elemente de reclamă reținute și proiectate în funcție de specificitatea fațadei;
- păstrarea peisajului acoperișurilor tradiționale, cu volumetria, structura șarpantei și detaliile (materiale, culori).
Cel mai important aspect pe care trebuie să-l conștientizam cu toții (cetăteni, administratie, proiectanți) este că patrimoniul construit nu ne aparține ci este o prețioasă moștenire de la înaintași , iar nouă doar ne-a venit rândul lor sa îi purtăm de grijă.
"...in noi trăiesc casele pierdute pentru totdeauna! In noi, ele insistă să trăiască, de parcă ar aștepta de la noi un supliment de ființă." ( <Poetica spațiului> Gaston Bachelard )
Intradevar mitocania si sentimentul de adulatie a proprietatii il face pe roman obscen si trivial in felul in care construieste.
RăspundețiȘtergere